Povestea mea …

  Buna . Eu sunt Alexandra  si m-am nascut in Hunedoara in 27 septembrie 2001 . Am fost cea mai mare  surpriza pentru parintii mei , care asteptau sa aiba doar o fetita si anume pe Teodora , surioara mea si prietena mea cea mai buna , pentru ca in toate ecografiile facute (ultima fiind  la 7 luni de sarcina)  a aparut doar ea .

14062013172

   Imediat dupa cezariana , am fost intubata si mi s-au administrat mai multe antibiotice si alte medicamente , apoi am fost dusa la terapie intensiva unde am stat o buna perioada .Pentru ca sunt o luptatoare , am parasit spitalul dupa doar 2 saptamani  , cand aveam o greutate de 2.500 g si eram destul de aproape de cea a surioarei mele , care avea  2.700 g .

Din pacate , datorita unei suferinte fetale , unei nasteri premature si a unor erori facute inainte si dupa nasterea mea , sufar de Paralizie cerebrala infantila , Tetrapareza spastica diskinetica , Tulburari de mers , Retard psihomotor si de limbaj… , diagnostice care mi-au fost puse abia la 7 luni de viata … ceea ce ma impiedica sa alerg , sa ma joc , sa zburd vesela prin parcuri ca si alti copii .

Am atatea sa va povestesc dar nu pot vorbi , am atatea de aratat dar nu pot sa merg . Familia mea e mereu alaturi de mine , insa are nevoie de sprijin . Iubirea lor si dragostea pe care mi-o poarta , ma determina sa lupt in fiecare zi . Speranta mea intr-o zi mai buna nu ma paraseste . Acum insa , am nevoie de ajutor pentru o recuperare cat mai rapida si mai buna si de aceea va rog , fiti alaturi de mine .

  Iata cateva randuri scrise de fosta mea profesoara, Claudia Paun de la CENTRUL SCOLAR PENTRU EDUCATIE INCLUZIVA „RUDOLF STEINER” HUNEDOARA :

Un inger cu aripile frante …
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri…
La început de an școlar , intră în clasă, o mămică tânără ținând în brațe un trup fragil de libelulă, o fetiță cu ochi de ciocolată și cosițe blonde legate cu două funde albe. Privea pe furiș cu coada ochiului la spațiul clasei, la copilașii mărunți care furnicau printre părinți, scaune și bănci, deh…era început de clasa I.

DSC00050E001
Temătoare și neîncrezătoare se ținea cu toate puterile de gâtul mamei, aruncând mereu câte o privire urmată de un zâmbet șugubăț provocat de reacțiile Cristinei, viitoarea sa colegă. Într-un târziu, a îndrăznit să se lase așezată pe scăunelul ce-i revenea. Atunci am văzut mai clar că Alexandra, căci despre ea e vorba, avea aripile de înger  frânte. Privirea luminoasă și zâmbetul larg contrastau dureros cu mișcările haotice și lipsa echilibrului fizic de care avea atâta nevoie. Părinții mi-au explicat necazurile care au copleșit-o pe Alexandra la naștere, luându-i libertatea de mișcare de care se bucură sora ei geamănă sau alți copii. În privirea ei dar și a părinților am deslușit acea amară și neexplicată încă întrebare:„De ce ?”
Anii au trecut încet, dar sigur, Alexandra s-a  adaptat programului oferit de școala noastră, încercând din răsputeri, cu o voință nemaiîntâlnită, să facă tot ceea ce putea pentru a fi ca ceilalți. Școala a rămas totul pentru ea. În fiecare dimineață duce o luptă cu ea însăși chiar de la trezire, dar nu  renunță. Înțelege tot ceea ce se discută în jurul ei, dar nu se poate exprima. Ar vrea să se joace, să alerge, dar nu poate merge. Ar vrea să scrie , să coloreze, să decupeze inimioare și flori dar nu poate să-și coordoneze mișcările mâinilor. De multe ori privesc cu neputință acei ochi luminoși în care „citesc„ acel strigăt : „Te rog, scoate-mă din acest trup bolnav!”
Acum , timpul trece tot mai iute iar Alexandra are nevoie de multe intervenții specializate recuperatorii efectuate în clinici adaptate nevoilor ei iar familia nu face față. Spitalele sau clinicile specializate sunt departe de casă, Alexandra are nevoie de însoțitor permanent, familia modesta nu poate suporta costurile. Mama a renunțat la indemnizația de asistent personal și s-a angajat într-o fabrică din oraș, iar tatăl a preluat sarcinile de acasă, deoarece deplasarea Alexandrei necesită putere fizică.
În numele Alexandrei și la cererea familiei, vă rog , vă implor să-i susțineți cazul astfel încât familia să o poată duce la tratament de recuperare. Orice ajutor sub formă de sfaturi, încurajări, sprijin material și financiar sunt binevenite.
Întindeți vă rog, o mână de ajutor, dați-i o speranță!
Vă mulțumesc. Claudia Păun.
1471293_626969387344770_1955619700_n

Contul in care puteti face donatii lei :

RO83RNCB0162152403760001

Va multumim si nu ezitati sa ne contactati 

si la adresa : remusbarnea@yahoo.com

Pentru informatii donatii persoane juridice la

Telefon : 0749823408  si  pe facebook :

https://www.facebook.com/SansaPentruAlexandra

Reclame